Curiozitatea și nevoia de relaxare

Am citit zilele trecute un articol despre o aplicație pe iPhone numită Tamago Egg.
Este genul de aplicație complet inutilă, dar care reușește să fraierească totuși destui oameni să o folosească.
Pe scurt e vorba de un așa zis joc în care ai un ou și trebuie să apeși pe el de un milion de ori ca să îl spargi.
S-ar părea că au fost câțiva îndeajuns de disperați încât chiar au stat să apese pe telefon atâta timp.
Rezultatul: un mesaj amărât – “So what?

Cei de la Gizmodo de unde am citit articolul și-au pus întrebarea de ce? , și, mai ales, pentru ce?

Ei au ajuns la o concluzie cam tristă prin care acest lucru, dar și orice alt joc și chiar și toate activitățile pe care le facem sunt degeaba.
Doar niște click-uri amărâte cu care nu rezolvăm nimic.

Mie mi se pare un pic exagerat să tragi o asemenea concluzie de pe urma unui joc stupid.

În primul rând, din punctul meu de vedere, reușita acestui joc de a convinge ceva oameni să îl folosească (și chiar să îl termine unii) vine dintr-o componentă a oricărui om de când ne naștem și până murim: curiozitatea.

Curiozitatea face parte din firea noastră.
Copiii de exemplu vor să exploreze, să simtă și să atingă tot ce este necunoscut, să afle tot ce se întâmplă în jurul lor.
La vârste mici reușesc chiar de multe ori să își dispere părinții cu întrebarea clasică “de ce?” adresată pentru orice lucru. Pentru că asta e firea umană, vrem să înțelegem pe cât posibil tot ce este în jurul nostru.

Și, în special din cauza acestei curiozități, am ajuns unde suntem acum. Am evoluat.
Pentru că dacă nu ar fi fost nimeni niciodată care să fie curios și să se întrebe de exemplu “ce e chestia aia luminoasă de deasupra noastră” nu am fi știut nici în ziua de azi ce este soarele.

Faptul că acea aplicație e o tâmpenie care profită de pe urma curiozității noastre pentru a scoate bani și unii sunt destul de naivi încât să nu înțeleagă că nu vor ajunge nicăieri cu ea e partea a doua 😛

Dar pe lângă acea aplicație mai există o multitudine aproape infinită de aplicații cu care pierdem timpul. Jocuri de toate felurile, Facebook, Twitter, LinkedIn … și chiar și acest blog.

Aici intervine partea a doua care apare și în titlu – nevoia de relaxare.

Oricât am vrea noi, nu putem să facem în continuu doar chestii productive și necesare.
Nu putem să ne dedicăm tot timpul pe care îl avem altor persoane sau anumitor acțiuni fără să ajungem la burnout (nu-mi vine nici un corespondent bun în română).

Fiecare om are nevoie de timp (și de spațiu) și pentru persoana lui. Timp pentru a se relaxa și a scăpa de stresul fizic și mental generat de lucrurile din jurul lui.

Și cum fiecare om este diferit, această relaxare poate lua diferite forme: o carte pe care să o citești, un film, un joc, 10 minute pe o pagină de net sau, și mai simplu, o scurtă plimbare.

Din cauza asta, întrebarea “pentru ce te joci un joc” are un răspuns foarte simplu: “ca să mă simt EU bine”.
Iar atâta timp cât există o limită (că altfel dăm în altă extremă) acest jucat nu este un lucru inutil. Este chiar unul necesar.

Pentru că doar dacă se simte bine omul va fi în continuare curios și astfel vom evolua cu toții.

Iar ca să termin pe un ton de relaxare, mai jos un mic videoclip cu comediantul Louis CK despre acel “de ce” al copiilor:

Advertisements
This entry was posted in Suparari and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s